Si totusi nu mi-a facut niciodata placere sa citesc, atunci de ce am inceput-o sa o fac acum? Inteleg si stiu toate avantajele pe care le are cititul: de a evada, de a fi intr-o alta lume, de a descoperi noi lucruri, de a putea deschide gura in public fara sa iti fie frica ce pasarele vor iesi, ... dar de ce am inceput eu acum sa citesc...
Sa fie doar pentru el, oare?! Sa fie pentru ca am vrut sa am despre ce discuta, sau pur si simplu, am avut o alta influenta din partea altcuiva care nu ma obliga sa fac ceva si mi-a acordat increderea sa prin faptul ca a presus ca eu faceam acest lucru deja. Mi-a placut modul cum s-a exprimat, modul cum a vorbit cu mine, modul cum, desi, poate sa discute orice cu tine si iti poate povesti despre orice, refuza cu desavarsire sa discute despre el, sa discute despre ce simte el, despre ce este in interiorul sau .... poate pentru ca semanam atat de mult, pentru ca inca nu deosebesc daca suntem o singura persoana sau suntem doua, inca nu stiu daca este doar el sau suntem un el si o ea, e ciudat, e misterios, e intrigant, e....
M-am apucat de citit. Obiectivul pe acest an fiind de 50 carti. Am spus ca nu merita sa ma mint si sa imi propun sa citesc mai mult pentru ca nu are rost sa ma mint pe mine insumi, mai ales ca nimeni nu stie de el. M-ai apoi am fost mai ambitios, mi-am propus sa citesc o carte pe saptamana pana ajung la 50. Surprinzator (sau poate ca nu) de 4 saptamani reusesc sa citesc cate o carte pe saptamana. Chiar daca este duminica seara si inca mai am jumatate de carte de citit imi propun sa nu adorm pana nu o citesc pe toata si chiar sunt derabdator sa vina ziua de luni sa incep alta.
E ciudat pentru ca el a disparut, nu mai este langa mine, nu mai am cu cine zambi, nu mai am cu cine sa vorbesc despre orice ore in sir fara sa spun de fapt nimic si totusi parca prin carti il simt mai aproape, poate de asta m-am apucat de citit, poate ca il vreau aproape si singura modalitate de a-l avea este prin cartile citite.
E surprinzator...
Concluzia,
Totul este verde
